joi, 18 februarie 2010

Liceul din Brad, construit la 1858

ÎNFIINŢAREA GIMNAZIULUI DIN BRAD
...labor omnia vincit improbus
- Ctitorii -
Adevăraţii făuritori ai Gimnaziului din Brad sunt "sapătorii de dealuri", cei care au răspuns cu devotament îndemnurilor preoţilor şi conducătorilor administraţiei judeţului Zarand, jertfind din sărăcia lor efectele acelui împrumut de stat din 1858, locuitorii celor 92 de comune.
Împrejurările au făcut să apară în Zarand personalităţi care şi-au pus puternic pecetea asupra vieţii social-culturale, căci cu adevărat vremurile nasc oameni.
Contribuţia lui Ioan Pipoş este foarte importantă. Gimnaziul din Brad, în mare măsură, este opera lui. Cel care s-a numărat printre fruntaşii Revoluţiei de la 1848, cel care adunase în jurul lui o "falangă" de intelectuali, conducătorul unei delegaţii cu un memoriu la Viena, ca altădată Horea, din care mai făceau parte dr. Iosif Hodoş, protopopii ortodocşi şi uniţi, Petru Moldovan şi Ioan Moga, şi prin care protestau împotriva alipirii Zarandului la Ungaria, devenise incomod pentru autorităţile statului. Odată cu instaurarea absolutismului austro-­ungar, în 1867, Ioan Pipoş este înlăturat din funcţia de prefect al judeţului Zarand.
Iosif Hodoş, cu strălucite studii juridice la Cluj şi Viena, cu doctoratul în Italia, la Padova, alături de Simion Bărnuţiu şi Al. Papiu ­Ilarian, secretar al Adunării Naţionale de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj din 3/15 mai 1848, viceprefect în oastea lui Avram Iancu, căsătorit cu Ana Balint, fiica tribunului Simion Balint din Roşia Montană, deputat în Parlamentul de la Budapesta, membru al Academiei Române, alături de Ioan Pipoş, părinte al unor viitoare personalităţi: Eneea Hodoş, membru corespondent al Academiei Române, ziarist şi scriitor, Alexandra Hodoş, scriitor, cunoscut sub pseudonimul Ion Gorun, soţul Constanţei Taloş, autoarea romanului "Martirii", Nerva Hodoş, funcţionar şi bibliotecar la Academia Română, împreuna cu I. Bianu, autor al "Bibliografiei româneşti vechi, 1500-1871", viceprefect al Zarandului până la desfiinţare, cel dintâi preşedinte român at Tribunalului din Baia de Criş, a devenit un factor decisiv în ctitorirea Gimnaziului din Brad, participând la elaborarea statutului, constituirea fondului pentru susţinerea gimnaziului prin cuvântări înflăcărate în cele mai îndepărtate cătune din cele 92 comune fondatoare, însoţit de cei doi protopopi din Brad şi Hălmagiu pentru a consimţi să renunţe la efectele împrumutului de stat din 1858 în favoarea înfiinţării liceului.
Amos Frâncu, cu studii de drept la Sibiu, tribun în oastea lui Avram Iancu, înscriind succese de arme la Valea Dosului şi Gura-Ampolitei, al doilea prefect al judeţului Zarand, i-a secondat în mod exemplar pe Ioan Pipoş, Iosif Hodoş, Iosif Başa în deplasările prin satele zărăndene, îndemnându-i pe cetăţeni să ofere pe altarul gimnaziului împrumut de stat din 1858. Dacă "Hodoş era sufletul, Frâncu era trupul şi inima mişcării culturale din Zarand". A cumpărat pentru gimnaziu moşia de la Mihăileni. Oferindu-i-se un onorariu substanţial pentru cheltuielile de deplasare şi alte oficii, a refuzat cu următoarele cuvinte: "N-am muncit pentru bani, ci pentru cauză. Sunt răsplătit ca mi-a succes. Văd aprinsă lumina care va lumina veacul meu. Abzic de cei 500 fl. în favorul gimnaziului. Crească, înflorească".
Iosif Başa, protopopul Zarandului, "om bătrân şi greu, se ducea cu carul cu boi, împreună cu Hodoş şi Frâncu, sa capaciteze sufletele îndoielnice. El nu era orator şi la vorbirile înflăcărate ale celor ce-l însoţeau, cu ochii umezi, zicea numai: "Ascultaţi, dragii mei, de oamenii aceştia, că pe aceştia Dumnezeu i-a trimis la noi să ne lumineze".
Istoria Liceului "Avram Iancu" din Brad va păstra pentru totdeauna ca pilde de dăruire şi sacrificiu pentru nobila cauză a şcolii numele lui Sigismund Borlea, deputat de Hălmagiu în Parlamentul de la Budapesta, George Secula, apărător al şcolilor româneşti împotriva prigoanei autorităţilor, Teodor Pop, membru fondator al "Asociaţiunii pentru Cultura şi Literatura Poporului Român", al " Societăţii pentru Fond de Teatru Naţional Român", membru în delegaţia celor 300 de români transilvăneni care a mers la împăratul de la Viena în 1892, pentru a prezenta Memorandumul inaintat de ComitetuI National Roman, şi-a testat toata averea de 160000 de coroane gimnaziului din Brad, Vasile Stroiescu, mecena al culturii romanegti din Transilvania, a donat suma de 100000 de coroane pentru construcţia actuală a liceului.
Andrei Şaguna, episcop, apoi mitropolit al Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania, despre care Nicolae Iorga spunea ca "Acest maestos batran a fost pe scaunul sau de arhereu ca pe un tron de rege, un cârmuitor de oameni şi un îndreptător de vremuri", i-a calauzit cu înţelepciune pe conducătorii clerului şi ai administraţiei Zarandului, pentru a evita crearea unui gimnaziu de stat, îndemnandu-i sa-l pună sub egida Bisericii Ortodoxe Române, argumentând: "Numai un gimnaziu pus sub scutul bisericii poate trai", căci, daca a trăit, autoritatile statului neavand posibilitatea sa-1 lichideze, aceasta se datoreşte previziunilor sale. Şaguna n-a fost un muritor de rand, a fost un profet. "Prin perspectiva unui trecut din ce în ce mai departat, ne vom încredinta tot mai mult ca Şaguna a fost unul din şirul acelora pe care Providenţa Dumnezeiască îi trimite să schimbe pe veacuri soarta popoarelor".
A. GÂndul ÎnFiinŢĂrii liceului. Primele demersuri
În primavara anului 1860, căţiva preoti din Brad şi împrejurimi erau adunati în ospătaria lui Francisc Zawaţchi, unde alungau foamea şi frigul cu carnaciori şi vin cald. Discutiile însa se purtau în legatura cu problemele majore de ordin social-cultural şi politic.
În acel timp, era o mare fierbere în Transilvania şi Banat în legatura cu înfiinţarea de şcoli şi societăţi culturale romaneşti. Gandul intelectualilor s-a aninat de nevoia înfiinţării unor şcoli în Brad şi mai ales de înfiinţarea unui gimnaziu. Entuziasmul scadea însă la gândul că lipseşte un local potrivit, iar perspectiva construirii, când nu exista nici un fond, în acest scop, îndepărta realizarea înfiinţării şi a deschiderii de şcoli.
Lui Francisc Zawaţchi i-a încolţit gândul de a face o tranzactie bună, vanzand localul pentru gimnaziu, o clădire masiva, incediata în 1848, acoperită cu coceni de porumb.
La oferit la un preţ de 2000 de florini, Cu condiţia să păstreze în uzufruct parterul, pentru el şi sotia lui pe toată viaţa. Cei şase preoţi, Ioan Ficăr din Ruda, Aron Suciu din Podele, Georgiu Bogdan din Brad, Lazăr Comşa din Ribiţa, Ioachim Comşa din Zdrapţi şi Henţu din Rîşca au cazut de acord să ofere în principiu suma ceruta. A doua zi, trei dintre dânşii s-au dus la Lunca, la protopopul Iosif Başa, referentul problemelor culturale la comitatul Zarand, şi i-au comunicat cele discutate la Brad. Iosif Başa, cântărind ideea, la început a rămas încantat, dar a stat pe ganduri la lipsa fondurilor culturale. Soluţia era însă data tot la Brad: localul se va cumpara cu bani rezultaţi dintr-o colectă de la preoţii satelor. Au fost stabilite cote de 50, 40 şi 30 coroane pe fiecare, cu plata integrală în termen de doi ani.
Iosif Başa, în 14 martie 1861, a înştiinţat pe Andrei Şaguna, care, în calitate de episcop, avea prin lege jurisdicţia, controlul şi îndrumarea în problemele şcolare confesionale. Andrei Şaguna nu a întarziat cu un raspuns încurajator...."Primiţi sfatul meu şi împliniti fagaduinţa voastra spre cumpararea caselor din Brad şi le prefaceti în izvor de lumina, dupa cum ne cere timpul astazi.
Conducătorii comitatului Zarand, sesizaţi de referentul cultural, au înscris în planul lor de lucru la problemele locale, în prima urgenţă, problema culturală. Au trasat sarcina lui Iosif Başa să adune materialul necesar şi să întocmeasca referatul.
În adunarea comitatului (congregaţia comitatensă), fixata şi ţinuta în ziua de 8/20 octombrie 1861, raportul a informat urmatoarele .....”Comunitatile zărandene, încă de la 1858. s-au declarat că vor înfiinţa şcoale confesionale pe spesele lor şi au promis, spre acest scop, şi efectele ce le aveau de la împrumutul de stat de la 1854. Dar din 15 şcoale, între care 5 centrale, în 3 ani s-au înfiinţat 5 (Brad, Ţebea, Junc, Rişculiţa şi Valea Bradului)”......
Referitor la gimnaziu, raportul redă: "opiniunea mea ar fi ca împrumutul statului de la comune să se împarta nu numai precum s-a declarat la 1858, pe seama şcoalelor centrale, dară şi pentru a Bradului, acum deodata batăr ca gimnaziu confesional gr.or.cu patru clase, sau o parte din împrumutul statului să se aplice pentru acel gimnaziu, la care sa se dea şi sureciul (dreptul de a vinde bautura n.a.) de trei luni de la toate comunele. Bine ar fi cand toate aceste venituri s-ar aduna într-una casă din care sa se platească atat dascalii de la şcoalele centrale, cat şi de la gimnaziul din Brad: şcoli normale (echivalente azi cu elementare, cl. III-IV, n.a.) să se aredice şi în Halmagiu Mare. În sfarşit, inclitul comitet comitantes să binevoiască a se pune în conţelegere cu scaunul episcopesc al diacezei noastre în privinta masurilor care se gandeşte a le lua spre folosul şcoalelor, caci, precum am înţeles din izvor sigur, înaltul guvern a rânduit pe baza principiului autonomici bisericeşti, ca dispoziţiunile fostului ministeriu în privinta şcoalelor să înceteze şi ca episcopul nostru să prepare instructiunile şcolare dupa judecata sa şi să le aştearnă spre dispozitiune mai înaltă, cand se va afla de bine"...
Congregaţia comitatensă, în şedinţa din 8/20 octombrie 1861, a acceptat şi aprobat iniţiativa. Ca un semn al solidaritaţii pentru înfiintarea gimnaziului, mulţi dintre funcţionari au intrat în şiruI contribuabililor, achitand, ulterior, ratele în mod regulat.
Conducerea comitatului avea o rezerva asupra caracterului gimnaziului. Nu era de acord ca acesta sa fie confesional ortodox, ci gimnaziu national roman. Pozitia aceasta a dăunat. Au urmat ani în sir în care s-a realizat prea puţin şi aceasta a întarziat primirea aprobarii din partea Ministerului de Instructie Publică a Regatului Ungar şi a deschiderii cursurilor.
Rămâneau două aspecte de fond pentru a primi aprobarea Ministerului Regatului Ungar de Culte şi Instructie Publică.
- asigurarea fondurilor din care să întreţină şcoala;
-statutele dupa care urma să functioneze gimnaziul în cadrul legilor existente, o treaba greu de precizat, deoarece problema se afla cu ani de zile înainte de legea XXXVII din 1868, (cu referire la învăţământ), deci într-un moment când nu se putea face o referire la un text de lege categoric, mai ales cand era vorba să se ceară ceva în favorul românilor.
B. Asigurarea fondurilor
Lista de subscripţie a preoţilor pentru asigurarea localului a fost numai un punct de plecare. Se cerea ins3 o garanţie materială că întemeietorii au asigurate şi fondurile care acoperă cheltuielile unei şcoli, cheltuieli care reprezentau salarii, dotare şi tot ce privea nevoile zilnice. Si cand se pleaca de la inimi generoase, dar cu pungile goale, nu este o siguranţă ca drumul va fi strabatut cu bine, şi nici nu se cunoaşte ce distanţă de drum va fi străbatută, mai ales ca de la stăpânire nu era nici o nadejde ... Dacă se putea obţine ... aprobarea funcţionării, era o dovada de mărinimie şi generozitate...
S-a gasit însa un mare binefăcător: poporul, ţărănimea satelor zărăndene. Nu din acumulari de capital. Aşa ceva se pomenea mai rar. Era totuşi o capitalizare: împrumutul de stat de la 1854. Comunele aveau titlurile împrumutului, în valoare de 58.210 florini cu dobânzile neîncasate din 1860, în valoare de 3.289 florini.
Sub îndemnul preoţilor şi al fruntaşilor comunelor, a fost creată o atmosfera favorabila pentru cedarea acelor obligaliuni. Conducerea comitatului, prin organele administrative, a făcut acelaşi apel. Nu era o chestiune uşor de tratat. Oamenii erau nevoiaşi, iar actiunile aduceau o dobandă şi reprezentau o creanta pe care locuitorii comitatului o puteau folosi, daca nu la altceva, macar la plata impozitelor sau la plata altor datorii către stat.
Oficiul Protopopesc a început conlucrarea cu organele administrative ale comitatului pentru a 1ămuri satele despre ce este vorba, despre insemnătatea învaăţăturii şi despre roadele ce le va culege neamul romanesc şi zărăndenii înşişi din aceasta donaţie.
Oficiul vicecomitetului a convocat reprezentantii comunelor în Brad la 8/20 februaric 1862, la Băiţa în 4 martie 1862, în Halmagiu la 18 martie 1862. Aceiasi reprezentanti au fost în prealabil convocati prin Oficiul Protopopesc la Brad în ziua de 4/16 februarie 1862.
Cu o însufleţire demnă de cauzele mari, reprezentantii comunelor s-au obligat să cedeze acele obligaţii pentru:
- formarea unui fond necesar la înfiinţarea gimnaziului gr.or. în Brad;
- din interesele ce vor decurge şi din cele restante să se repare casa gimnazială, incât în anul şcolar 1862/63 să se poata deschide doua clase normale (cL III şi IV, pregătitoare pentru intrarea în gimnaziu).
In acest timp, s-a ales comisia şcolară provizorie, din 74 membri. Atribuţiile acestei comisii şcolare au fost, în primul rand, să ia declaraţii de la locuitorii de altă confesiune din Zarand, privind cedarea titlului de împrumut.
Comisia şcolară a primit şi autorizaţia de a lansa colecte publice pentru augmentarca fondurilor, sa administreze fondul şi sa înceapa repararea localului.
Conducatorii comitatului, pentru a nu avea greutaţi cu organele de stat în privinţa transcrierii titlurilor, au plecat din sat în sat, însoţind pe protopopul Iosif Başa pentru a încheia procese-verbale, în prezenţa tuturor locuitorilor, fiind prezenţi delegaţi şi de la plase (Brad, Baiţa, Baia de Criş, Hălmagiu şi Aciua (Avram Iancu). De la aceste încheieri, în sate şi comune, nu lipsea vicecomitele, fiind prezent dr. Iosif Hodoş sau Amos Francu.
In anul 1863, din 95 comune din Zarand, 92 figurau ca fondatoare ale Gimnaziului Ortodox Roman din Brad. Au urmat însa tergiversari în ce priveşte transcrierea titlurilor. Organele fiscului şi oficialitatea gaseau motive de amanare. In cele din urma, după patru ani, la 25 noiembrie 1867, Ministenrl de Interne a aprobat transcrierea (,,Vincularea") dupa ce i s-au prezentat dovezi ca nici una dintre comune nu are restanţe la impozitele anului precedent.
C. Elaborarea statutelor
Referitor la caracterul ce urma să-l aiba gimnaziul, au fost duse discutii pagubitoare timp de câţiva ani. Preoţii voiau ca gimnaziul sa aiba caracter confesional, adica sa fie gimnaziu roman greco-ortodox. Funcţionarii de la comitat cereau sa fie gimnaziul roman în timpul acestor discuţii, au fost elaborate trei proiecte de statut, toate trei respinse de catre autoritaţile şcolare de stat şi neacceptate nici de Andrei Şaguna.
Numai dupa aparitia legii XXXVIII de la 1868, referitoare la învăţământ, coroborata şi cu legea naţionalitaţilor, s-a putut ajunge la un acord unanim, definitiv şi în urma caruia a fost stabilită denumirea de gimnaziu roman greco ortodox, forma acceptata şi de Andrei Şaguna şi de minister.
De altfel, înainte de 1868, nu se obţinuse nici acordul guvernului de la Budapesta pentru cedarea obligatiilor de stat, iar fara acestea nu era asigurata partea materială a şcolii şi, în consecinţă, nu se putea cere înfiinţarea liceului.
In buna-credinţă care îi caracteriza, conducatorii romani şi funcţionarii de la comitat nu avea o viziune suficienta a dainuirii comitatului Zarand. Credeau ca acesta va fi menţinut mult timp şi, în această credinţă, doreau o şcoală romaneasca în afara adversitaţilor confesionale. Sigur că ar fi fost bine aşa, dar comitatul Zarand a fost desfiintat în 1876. La acea data ar fi fost desfiinţat şi gimnaziul din Brad sau ar fi fost transformat în gimnaziu de stat. Această perspectivă a fost înţeleasa mai bine de Andrei Şaguna decat de conducerea comitatului.
Odată obtinuta aprobarea, prefectul Demetriu Ionescu, urmaşul pentru scurt timp al lui Ioan Pipoş, pensionat din oficiu în 1868, a dispus formarea unei comisii de redactare a proiectului de statut, formata din: protopopul Moise Lazar, dr. Iosif Hodoş, G. Secula, Ioan Groza, protopop în Halmagiu, şi Tobia Mihailovici. Statutul a Post votat §i aprobat in sesiunea comisiei şcolare din 8 februarie 1869.
Menţionăm că între timp protopopul Iosif Başa a decedat şi a urmat, ca protopop, Moise Lazar.
Statutul prevedea în paragraful l: ,.Gimnaziul din Brad, comitatul Zarand, e gimnaziu national roman gr.or., el e gimnaziu mare de opt clase şi se bucura de toate drepturile şi prerogativele unui gimnaziu public de
stat".
Statutul a fost trimis episcopului Andrei Şaguna, care a exoperat aprobare cu nr. 11387/1869 la 14 iulie 1869, semnată de ministerul reg. ung. baron I. Eotvos.
D. Averea fondului gimnazial. Organele de conducere
Averea fondului gimnazial consta din:
-localul cumpărat, cu destinaţia să adapostească salile, colecţiile şi biroul şcolii, în valoare de 2000 florini;
- efectele de stat, cedate de comunele zărăndene, 58200 florini;
-moşia de la Mihaileni, cumpărată în 28 aprilie 1863, cu 16700 florini., un izvor de caştig pretios.
La acestea s-au mai adaugat, cu timnul, alte donatii.

Organele de conducere erau cele prevazute în statut şi care erau in acord şi cu,,Statutul organic", legea de organizare a bisericii ortodoxe data de Andrei Şaguna la 1868, elaborată, pentru timpul de atunci, într-un larg spirit democratic, cu participarea, în măsura preponderenta, a mirenilor în organizatiile bisericeşti.
Dupa statut, gimnaziul era proprietatea protopopiatelor Brad şi Halmagiu şi se conducea de reprezentanţa gimnazială compusa din 72 membri. Din acestea se alegea un comitet administrativ de 12 membri, care rezolva probleme curente.
Directorul gimnaziului era protopopul Zarandului. Numai după ce se va trece la completarea cu clasele V-VIII directorul va fi ales dintre profesorii calificaţi ai gimnaziului. De menţionat că înainte de a se trece la completarea liceului (1919), protopopul s-a retras începând cu 1891, fiind numit director un profesor titular definitiv.

Articol preluat din prof. Dr. Nestor Lupei, Prof. Romulus Neag, Prof. Circo Stelian, Prof. Gavrilă Paşcu, "Monografia Colegiului Naţional "Avram Iancu" Brad", Ediţie revăzută şi completată 1869-2009, Brad 2009.

Niciun comentariu: