Pictura iconostasului

Iconostasul, a cărui pictură este descoperită în întregime, are în centru Mandylionul (chipul Mântuitorului), realizat pe un ştergar cu motive naţionale, fiind o temă specifică picturii bizantine. Dan Căceu (cel care a scos vechile picturi de sub stratul de tencuială), spunea că acest chip este „cel mai frumos Pantocrator din pictura românească”. Chipul Mântuitorului este încadrat de două scene reprezentative. În dreapta este realizată Buna Vestire care are o formă iconografică fără precedent în sensul că în această scenă, pe lângă Fecioara Maria şi Arhanghelul Gavriil, este prezent şi regele David, această asociere vrând să sublinieze genealogia pe cale umană a lui Iisus Hristos. Scena din stânga Mandylionului cuprinde Naşterea Domnului, acţiunea fiind centrată însă pe închinarea magilor, subliniindu-se divinitatea Pruncului Iisus. Cele doua scene relevă cele două naturi ale Mântuitorului: dumnezeiască şi omenească. Iată cum pictorul de la Ribiţa a reuşit să ilustreze într-un spaţiu restrâns dogma Întrupării: Iisus Hristos, Dumnezeu şi Om. Iconostasul este completat de icoanele Sfântului Nicolae (ocrotitorul Bisericii) şi a Sfintei Varvara (după unii Sfânta Paraschiva)